Monthly Archives

ianuarie 2015

Cum se apără mintea?

By Eseuri

Încercăm să ne protejăm, în mod instinctiv, ego-ul (adică o imagine de sine acceptabilă) în mai multe feluri. Problema este că apărarea este de scurtă durată, și poate ca, pe termen lung, să ne facă mai mult rău decât bine, tocmai prin mascarea problemelor pe care trebuie să le rezolvăm aici-și-acum. Ele ne ţin în loc la job, îî plictisesc pe cei din jur şi îi rănesc pe cei care ne iubesc. Cu toţii le avem şi le folosim din când în când; important e să ştim când nu ne mai sunt de folos şi să le dăm la o parte. Se crede că zilnic ne apărăm folosind cel puţin cinci astfel de apărări. Dacă le cunoastem, ne e mai uşor să le conştientizăm, să le folosim adecvat şi să realizăm atunci când “ne păcălim singuri”.

Există zece astfel de “mecanisme de apărare” pe care le folosim, de cele mai multe ori fără să fim conştienţi de ele:

  1. Negarea – nu admitem că avem o problemă.
  2. Proiecţia – aruncăm sentimentele negative din şi despre noi înşine către celălalt, ca şi cum el le-ar gândi despre noi.
  3. Internalizarea – avem o părere proastă despre noi înşine, ca să evităm gândul că nu suntem iubiţi de o altă persoană.
  4. Sublimarea – translatăm gânduri pe care le considerăm inacceptabile către alte tipuri de forme de manifestare (ex. prin artă). Este cel mai sănptos mecanism de apărare.
  5. Regresia – atunci când viaţa ni se pare grea, ne reîntoarcem simbolic şi experimentăm o stare din copilărie, când trăiam protejaţi şi fără griji şi e doar vina / responsabilitatea celor mai mari să rezolve problema care ne apasă.
  6. Raţionalizarea – explicaţii logice pentru adevăruri pe care nu le putem suporta.
  7. Intelectualizarea – căutăm apărări raţionale, intelectualizate, pentru eşecurile sau problemele noastre.
  8. Formaţiunea reacţională – facem exact opusul sentimentelor noastre iniţiale.
  9. Deplasarea – redirecţionarea sentimentelor negative şi pe care ne este ruşine să le recunoaştem (de cele mai multe ori, impulsurile agresive) către alte zone, care ne sunt mai la îndemână.
  10. Evadarea în fantezie – disocierea de realitate prin visare, cărţi, pornografie.

Pe larg, dar şi concis, despre mecanismele de apărare cu exemple, într-un scurt filmuleţ (în colţul din stânga sus, apăsaţi Playlist şi apoi 2/13 – Anna Freud):