Confidențialitatea este o parte importantă a codului etic al psihologilor. Psihologii înțeleg că oamenii au nevoie să se simtă în siguranță atunci când vorbesc despre viața lor personală și oferă informații din această zonă și că au nevoie de un loc sigur pentru a discuta despre orice doresc, fără teama ca informația va fi împărtășită altor persoane și legată de numele lor. Ceea ce se discută în cabinet rămâne în cabinet, în afara situațiilor de excepție detaliate mai jos.

În situații specifice, psihologii pot să împărtășească informații fără acordul clienților. Aceste situații de excepție sunt:

• Psihologii pot vorbi despre sesiunile de terapie pentru a proteja pacientul să nu își facă rău sieși (planuri – nu gânduri — suicidale) sau altor persoane.
• Psihologilor li se cere să raporteze cazurile de violență domestică, de abuz sau neglijare a copiilor, a persoanelor vârstnice sau cu dizabilități. (Această excepție nu se aplică în cazurile în care un adult mărturisește că a fost abuzat atunci când era copil, decât dacă în respectiva familie alți copii continuă să fie abuzați în prezent – nepoți, etc.)
• Psihologii pot oferi informații despre sesiunile de terapie atunci când primesc un ordin judecătoresc în acest sens. Aceasta se poate întâmpla atunci când sănătatea mintală a unei persoane este pusă în discuție în cazul unui proces.
• Psihologul vă poate cere consimțământul pentru a împartăși o parte din informațiile transmise de dumneavoastră pentru a discuta cazul cu supervizorul său, în cadrul formărilor profesionale continue. În niciuna din aceste situații aceste informații nu vor fi legate de numele dumneavoastră și identitatea vă va fi protejată.

În multe situații, un parinte este implicat atunci când un minor beneficiază de servicii de psihoterapie.

Psihologii își doresc ca tinerii să se simtă confortabil împărtășindu-și emoțiile și suntem atenți să le respecte intimitatea. Adesea, la prima sedință de psihoterapie, părintele, copilul / adolescentul și psihologul vor discuta împreună regulile cu privire la confidențialitate. În acest fel, atât părinții, cât și copilul vor ști exact ce tip de informație ar putea fi împărtășite de psiholog părinților (conform excepțiilor de mai sus) și ce informații vor fi confidențiale. De exemplu, de multe ori se agreează ca părinții să fie informați doar dacă adolescentul / minorul lor este implicat în acțiuni cu grad ridicat de risc.

Siguranța informației este dreptul tău în calitate de client. Ești liber să alegi să spui prietenilor sau familiei că urmezi o terapie psihologică. De asemenea, tu decizi ce și câte lucruri să spui. Psihologii au obligația să îți protejeze intimitatea sufletească indiferent de acest lucru. De exemplu, este de preferat ca psihologii să nu se conecteze cu clienții pe rețelele de socializare, chiar dacă invitația a fost inițiată de client.

Uneori, psihologul consideră util să discute despre temerile tale cu persoanele semnificative din viața ta: o discuție cu soțul sau soția, pentru a înțelege ce se întâmplă acasă, o discuție cu profesorii unui copil care are probleme la școală. În oricare din aceste situații tu decizi dacă ești de acord ca psihologul să discute cu aceste persoane. Psihologul nu poate contacta niciuna dintre ele fără acordul tău.